joi, 24 martie 2011

Iosiv Ivanovici


Iosif Ivanovici, (n.în 1845, Timișoara – d. 16/28 septembrie 1902,București) a fost un clarinetist, dirijor și compozitor român de muzici militare și muzică ușoară. Creația lui cuprinde în majoritatedansuri (vals, cadril, polcă) și marșuri. Cea mai cunoscută compoziție a sa este valsul „Valurile Dunării”. În copilărie, a primit în dar un flaut pe care a învățat să îl mânuiască de unul singur. Mai târziu, a intrat copil de trupă în fanfara Regimentului 6 Infanterie din Galați. Aici ia lecții de clarinet sub îndrumarea lui Alois Riedl. Se dovedește a fi unul dintre cei mai talentați interpreți din regimentul său și este încurajat să studieze muzica la Iași, unde se va afla sub îndrumarea pedagogului Emil Lehr. Ulterior, va fi numit dirijor al mai multor formații de muzică militară.

Ivanovici rămâne aproape întreaga viață în Galați, ajungând în gradul de ofițer. Interesul pe care îl manifestă pentru muzicile militare culminează cu numirea lui în funcția de inspector general al muzicilor militare din România, în anul 1900.

Cariera desfășurată de timpuriu în jurul ansamblurilor militare i-a sădit interesul pentru compoziție, genul abordat pendulând între muzica ușoară (dansurile) și scriitura în caracter marțial (piese pentru fanfară, marșuri). Este integrat generației de compozitori devals vienez, al cărei exponent de prim rang este Johann Strauss-fiul; de altfel, discografia sa îl surprinde în această ipostază cel mai adesea, numele său fiind regăsit pe compilații de gen mai curând decât pe discuri proprii (una dintre puținele astfel de apariții a fost realizată de către Orchestra Filarmonică „Banatul” sub conducerea lui Ion Iancu, editată de către Electrecord și Discovery Records[1]

Ivanovici se stabilește în 1901 la București și moare aici un an mai târziu.

A compus peste 350 de piese. Este însă cunoscut pe plan mondial prin valsul „Valurile Dunării”, piesă care s-a bucurat de un succes atât de mare, încât a fost uneori atribuită altor compozitori, între care și Johann Strauss-fiul. A fost interpretată prima dată la Expoziția Universală de la Paris din 1889, în aranjamentul semnat de Emile Waldteufel, bucurându-se de un succes fulminant.

Între compozițiile lui Ivanovici se înscriu nenumărate mazurci, polci, cadriluri, serenade, romanțe, piese în stil popular (de pildă, „Sârba moților”, care a fost creată pentru a pune în lumină originea ardelenească a compozitorului). Piese de Ivanovici precum „Porumbeii albi” sau „Hora micilor dorobanți” fac parte din repertoriul fanfarelor militare și astăzi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu