Istoria fanfarelor la Brăila începe cu epoca romană. Brăila este în posesia unui valoros document din această perioadă cu referire la muzică şi anume a unei pietre cu inscripţie romană din al cărei text aflăm numele a doi instrumentişti, unul care cânta la tubă, iar celălalt, la buccină, ambele, instrumente de suflat de folosinţă militară. („Corpus inscriptorus latinarum”,vol. III, partea I, p.675 şi 906)
„Aelius Primus tubicem legionis şi Cassius buccinator”.
Şi între zidurile cetăţii Ibrailla, răsunau acorduri de fanfară. Erau fanfarele otomane numite tubulhanele. Următoarea informaţie o afăm din cartea ziaristului Nae A. Vasilescu intitulată „Schiţe istorice şi administrative din oraşul şi judeţul Brăila”, din care, la pagina 85, aflăm că în anul 1728, o fanfară l-a însoţit pe domnitorul Grigore Ghica în drumul său de la Brăila la Galaţi după ce fusese învestit ca domn al Moldovei la Constantinopol. Se referă desigur la o fanfară de tipul tubulhanelelor. O fanfară de tip european a apărut la Brăila o dată cu venirea primelor regimente. O astfel de fanfară a cântat în anul 1840, alături de cor şi lăutari, la sărbărorirea domnitorului Alexandru Dimitrie Ghica.
O altă atestare documentară cu privire la prezenţa unei fanfare la Brăila se află în scrisoarea Vorniciei din Lăuntru din 27 august 1845, prin care se comunica Maghistratului modul cum urma să se desfăşoare „ ţerimonia căsătoriei M. S. Prea Înălţatului Domn cu Dumneaiei cucoana Mariţa, născută Văcăreasca: (...) «În ziua sosirii înaltei logodnice cu vaporul la Brăila, toată oştirea garnizonului cu isnaful şi muzica, toate dregătoriile politiceşti, orăşeneşti şi negustoreşti, se vor aşeza la cuviinciosul loc, lângă marginea Dunării»”.
Următoarea atestare documentară poartă data de 11 iunie 1848, când a avut loc la Brăila „ ţirimonia proclamării constituţiei”. Fanfara prezentă la eveniment, a aparţinut „Legiunii a X-a de Guardă Civică”.
În anul 1859, Comunitatea ellenă şi-a înfiinţat şi ea o fanfară cu numele de „Orfeu” condusă de Spanopol.
Până la cel de al doilea Război Mondial, Brăila a fost oraşul fanfarelor. Avea cinci fanfare: a Regimentului 38 Infanterie „Neagoe Basarab”, a Regimentului 5 Grăniceri, a Gardienilor Publici, a Primăriei şi a Comunităţii ellene. Şi în anii socialismului la Brăila erau trei fanfare: a Garnizoanei militare, a Uzinei „Wilhelm Pieck”, condusă de Vasile Filip şi a Şantierului Naval, condusă de Constantin Teodorescu.
După Decembrie ’89, „preocupările” pentru cultură şi, îndeosebi, pentru muzică, s-au soldat cu desfiinţarea celor două fanfare, a celor două orchestre simfonice ale Societăţii Filarmonice „Lyra”, a corului „Lyra”, şi a corurilor Şantierului Naval, al Uzinei „Progresul” şi al Invăţământului, ca să amintim doar pe cele mai importante.
Instituţia Publică de Spectacole „Lyra” a Consiliului Judeţean a declanşat o amplă acţiune de reconstrucţie a vieţii muzicale a Brăilei.
Dr. Nicu Teodorescu
